Va mai fi oare maine? « Zi de zi simt minunea de a-Ţi fi Fiică

De ce aici?

Pentru că m-a făcut liberă să întind mîna după fiecare stea ...

Pentru că îmi găsesc fericirea în El şi numai în El...

Pentru că de cînd El mi-a întins Mîna, m-am trezit iubind Iubirea....

Pentru că fulgii de zăpadă mi se topesc în lacrimi şi atunci, îmbrăţişarea dintre omul din mine şi El, este deplină, desăvîrşită, perfectă...

Pentru că ador să mă pierd în inima Lui caldă, uscîndu-mi ochii înveliţi în lacrimi...

Pentru că obişnuiesc să scriu ciudat. Să scriu de parcă nu aş fi eu...

Pentru că nu mai vreau să alerg, nu mai vreau să caut. L-am găsit. E al meu. El, Cel care m-a căutat în dragoste.
Trăiesc!

...dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Fără El aş fi doar un abur care se arată puţintel şi apoi piere.

Mor!

...faţă de lume şi lumea faţă de mine este răstignită. Departe de mine gîndul să mă laud cu altceva decît cu crucea Domnului meu Isus Hristos
Respir pentru Cer!

...pentru că lucrurile care pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi.
Zîmbesc necontenit!

...pentru că Harul Lui şi Dragostea Lui îmi sunt de ajuns, iar puterea Lui în slăbiciune este făcută desăvîrşită. De aceea mă voi lăuda mult mai bucuroasă cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămînă în mine. Simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strîmtorări, pentru Hristos. Căci cînd sunt slabă, atunci sunt tare!
Am încredere!

...pentru că eu nu mă uit la lucrurile care se văd,ci la cele care nu se văd. Căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe cînd cele ce nu se văd sunt veşnice. Iar întristările mele de o clipă lucrează pentru mine tot mai mult o greutate veşnică de slavă. De aceea eu nu cad de oboseală. Şi chiar dacă omul meu de afară se trece, totuşi omul din lăuntru se înnoieşte din zi în zi.
Privesc dincolo de zare!

...pentru că sunt încolţită în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduită; prigonită, dar nu părăsită; trîntită jos, dar nu omorîtă. Ci port totdeauna cu mine, în trupul meu, omorîrea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul meu.
Sufăr!

...pentru că dacă sunt batjocorită pentru Numele Lui, Duhul Lui se odihneşte peste mine iar eu Îl pot proslăvi pe Dumnezeu pentru Numele acesta: Fiică a Lui.
Mă apropii de El!

..pentru ca să Îl cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi păstăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui, ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi
Sunt altfel!

...pentru că dacă aş căuta să plac oamenilor, nu aş fi roaba lui Hristos.
Sunt nebună pentru El!

...pentru că propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru mine este puterea lui Dumnezeu! Eu sunt nebună pentru Hristos: ei, înţelepţi în Hristos! Eu, slabă: ei, tari! Ei, puşi în cinste: eu, dispreţuită!
Aleg!

...pentru că toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpînire pe mine. Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.
Iubesc!

...pentru că ţinta poruncii este dragostea. O dragoste desăvîrşită în care nu este frică.
Iert!

...pentru că roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.
Cresc!

...pentru că acum văd ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci voi vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscută pe deplin.
Biruiesc!

...pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea. Si ceea ce cîştigă biruinţa asupra lumii este credinţa mea.
Strîng!

...comori pentru El. Pentru că acolo unde este comoara mea, acolo este şi inima mea.
Mă smeresc!

...pentru că Dumnezeu sta împotriva celor mîndri, dar celor smeriţi sub mîna tare a Sa, El le dă har, iar la vremea potrivită îi înalţă.
Nu mă îngrijorez!

...ci arunc asupra Lui toate îngrijorările mele, căci EL Însuşi îngrijeşte de mine.
Nu mă tem!

...pentru că El Însuşi îmi spune "Nicidecum nu am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi". Aşa că pot zice plină de încredere: "Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?"
Mă rog!

...pentru că mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
Sunt mulţumitoare!

...pentru că am învăţat să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătulă şi flămîndă, să fiu în belşug şi în lipsă.
....literele sunt spulberate de numele Tău,Tată....şi pentru că niciodata nu voi putea îmbrăca şi învălui Cuvântul în cuvinte, primeşte inima mea....

Nici ea nu Te poate cuprinde...

...dar Te simte, pe Tine, singura mîngîiere...

...singura poveste
Şi nu contează...
...nu contează cît e

de lungă veşnicia...

eu o voi petrece într-un cînt etern al iubirii Lui...

Va mai fi oare maine?

mai 24, 2008 — Bia

O seara rece si o camera intunecata..pe genunchi la marginea patului, ea vorbea cu Tata…ii marturisea slabiciunile din ziua respectiva..cerea putere si intelepciune de a merge mai departe prin harul Sau…si din adancului sufletului a razbit prin intunericul noptii aceasta intrebare…

“Va mai fi oare maine,Doamne? Voi mai avea eu posibilitatea de a-mi duce mai departe misiune pe care mi-ai dat-o? Este de ajuns ceea ce am facut pentru Tine? Va mai fi oare maine? Daca nu, cum voi veni in Fata Ta, Doamne…sunt nevrednica…

Vreau sa fiu in prezenta Ta si ar fi minunat sa ma iei acasa…sa scap de murdaria acestei lumi..de poftele ei nebune…de glasul ei ispititor…de durere ..de suferinta…ar fi minunat sa nu mai fie maine…si totusi….

Va mai fi oare maine?”

Tata, astazi m-am trezit intr-o imbratisare calda si tandra a razelor de soare ce formau pentru a nu stiu cata oara o ploaie de binecuvantari deasupra capului meu…Soarele jucaus si vesel nu inceta sa imi lumineze camera,dar si sufletul..

Ca un copil sincer ce se roaga Tatalui Sau ceresc, Ti-am multumit si eu pentru ca …

“Doamne,mi-ai dat in dar inca o zi…O zi pe care sa o petrec in prezenta Ta, prin Duhul Tau cel Sfant..Astazi vreau sa Te onorez prin tot ceea ce sunt si tot ceea ce fac..Caci sunt Fiica Ta si nimeni nu poate schimba asta..Fii langa mine..Fii Taria mea, Ajutorul meu,Sprijinul meu caci vreau sa imi continui lucrul…timpul este scurt…

Te iubesc…”

Aceasta imi este dorinta..sa Te onorez azi,maine si in veci…

This is my desire, to honour You

Lord with all my heart I worship You

all I have within me

I give You praise

all that I adore is in You

Chorus:

Lord I give You my heart

I give You my soul

I live for You alone

Every breath that I take

Every moment I’m awake

Lord have Your way in me

Postat in meditatie si cercetare. 3 Comentarii »

3 Răspunsuri la “Va mai fi oare maine?”

Cott Says:
mai 24, 2008 la 20:03
amin..

Răspunde
BiancaA Says:
mai 24, 2008 la 20:03
Amin,Caty,Amin…daca am canta toti aceeasi cantare cu sufletul si nu cu vocea,ce viata am avea..cata dragoste ar fi intre noi…o particica din Rai pe pamant…

Răspunde
Mad Says:
mai 24, 2008 la 20:03
Amin!

Răspunde

Lasă un Răspuns

« Fara Tine…

Puiul de lebada… »

Îmi ţes pînza de vise sub privirea atentă a Celui ce croieşte, El Însuşi, hainele pline de splendoare ale crinilor de pe cîmp.

Uneori, îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător, care m-ar rupe din ţesătura lui. Ochii îmi privesc topiţi spre Cer iar glasul se înalţă, sfios, către Al meu Tată.

Dar...dar El mă ascultă de fiecare dată şi îmi răspunde.

Ştiu că numai prin îndurarea Lui mă bucur de viaţă, prin ea mai am suflare.

De aceea voi umbla smerită pînă la capătul anilor mei şi Îl voi lăuda. Da, cît timp voi fi vie, Îl voi lăuda.
Gînduri
...în fiecare dimineaţă sufletul îmi tînjeşte de dor după surîsul Tău, răsfrînt în cel mai îmbietor si viu colorat răsărit de soare...

...apoi inima suspină după liniştea şi pacea din timpul zilei pe care numai Tu, Grădinar minunat, o poţi sădi în mijlocul unor dărîmături, ce ascund mănunchiuri de oase uscate...
Numai Tu poţi face ca acolo să înflorească cele mai gingaşe mlădiţe de bucurie şi entuziasm, de exuberanţă copilărească şi dragoste, nelăsînd loc lăstarilor de amărăciune sau resentiment...

...seara, ochii mei caută înfriguraţi luna, ce se prinde într-o neasemuit de frumoasă horă, cu cele mai îndrăzneţe stele, a căror mantii greoaie, din cauza miilor de bijuterii pe care le poartă, îmi încălzesc inima, făcînd-o să bată în ritmul Cerului, în ritmul Lui...
...alunec încet, ca într-un vis, pe curcubeul promisiunilor Tale...

Mă întreb cînd voi ajunge la capăt?

Cît îi voi mai simţi căldura şi lumina în miresme viu colorate?

...atunci inima va ajunge, în sfîrşit, Acasă, lîngă Iubitul ei...

Iar eu, în tot acest timp de aşteptare, nu voi uita cuvintele pe care mi le-ai spus Tu, Dragoste nepătrunsă de om...
"Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii;

ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.

Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;

dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!

Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?

Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?

Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?

Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;

totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.

Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?

Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?”

Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei."

Amin.