Au fost momente, Doamne, în care Faţa Ta a strălucit cu putere peste mine…Mîna Ta a risipit binecuvântări deasupra mea…Inima ta a bătut doar pentru a-Ţi vedea Fiica fericită şi împlinită în lumea aceasta avidă după un colţişor de pace, de linişte, de părtăşie, un colţişor de …Dumnezeu…
Le aveam pe toate…dar nu mă puteam bucura de ele, pentru că nu Te lăsam pe Tine, Domnul meu, să îmi conduci destinul…sufletul îmi era acoperit de un văl de falsă înţelepciune, falsă siguranţă de sine, fals echilibru…şi toate aceste etichete atârnau greu, bătute în cuie, pe suprafaţa inimii mele netede…
Şi atunci, Tată, ai luat uşor în mâinile Tale inima mea şi ai zdrobit-o…ai frânt fiecare bucăţică încăpăţânată, acoperită de demnitate si mândrie…ai frânt ultima fărâmă de Eu..până a ajuns să capete un freamăt ciudat…un susur blând….
“Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge…”
Ai luat acel morman de praf, care fusese odată o inimă trufaşă, de neatins…şi ai turnat din dragostea Ta necondiţionată…dând naştere unei inimi cu totul nouă…
O inimă plină de cicatrici, dar gata de a se dărui celorlalţi, cu riscul de a mai fi zdrobită de nenumărate ori…
O inimă care îmi aparţine, dar care de fapt nu este a mea…
O inimă supusă, dar învingătoare…
O inimă făcută praf, dar mai curată şi mai limpede ca oricare altă inimă neatinsă…
Tată, inima aceasta m-a învăţat să apreciez momentele în care Tu eşti aproape de ea…momentele în care Tu Îţi întinzi Mâinile să o mângâi…momentele în care aceleaşi Mâini care m-au mângâiat, mă vor zdrobi din nou…ca să învăţ ce este lupta şi cum pot birui…
Inima aceasta m-a învăţat să îmi ridic privirea dinspre comorile acestui pământ, spre cele eterne…spre bogăţia inimii mele zdrobite, bogăţie ce nu poate fi zdrobită…
Din nou îndrăznesc să mă apropii de Tine, Tati…dau drumul a tot ceea ce am adunat în mâini…
Astăzi am avut onoarea să fiu zdrobită din nou de Tine 
Living on my own, thinking for myself
Castles in the sand, temporary wealth
Walls are falling down, storms are closing in
Tears have filled my eyes, here I am again
Chorus:
And I’ve held out as long as I can
Now I’m letting go and holding out my hand
Daddy, here I am again, will you take me back tonight
I went and made the world my friend, and it left me high and dry
I dragged Your name back through the mud
That You first found me in
Not worthy to be called Your son
Is this to be my end?
Daddy, here I am
Here I am again
Curse this morning sun, drags me in to one more day
Of reaping what I’ve sown, of living with my shame
Welcome to my world, and the life that I have made
Where one day you’re a prince, the next day your a slave
august 13, 2008 la 20:03
Ce bine că ai acceptat să fii frântă de El… numai apropierea mâinii Lui putea aduce sfinţire, nu? Dumnezeu încă lucrează şi întoarce lumea pe dos cu măreţia Lui. Mă bucur mult că ai mai făcut un pas atât de important pe treapta credinţei!
Fii binecuvântată!
august 13, 2008 la 20:03
Mulţumesc, Anddij
Nu aş fi reuşit fără oameni, binecuvântările mele cu chip de om
august 14, 2008 la 20:03
1.a fi frant= catastrofal de dureros atunci cand “eu-l” iti stapaneste viata
2.a fi frant= acceptare si dorinta profunda de a face ceea ce Providerul iti zice sa faci;bineinteles ca aceasta varianta aduce in inima pace si satisfactie
Ma bucur ca ai cautat in dictionar unde trebuie
august 14, 2008 la 20:03
Da..si incepe sa imi placa termenul
august 14, 2008 la 20:03
ma regasesc…cred ca s-a intamplat oricui sa ajunga intr-o situatie de disperare si atunci esti pus in fata unei alegeri:te complaci in situatie sau accepti voia lui Dumnezeu, accepeti ca El sa iti zdrobeasca eu-l. si cred ca toti cei ce au ales a doua varianta au simtit cum pacea lui Dumnezeu este turnata intr-o inima smerita:)
august 14, 2008 la 20:03
Superb.
Mi-a placut foarte mult articolul. Sunt flori a caror petale emana un parfum extraordinar de frumos doar dupa ce le “zdrobesti” in maini. Cei care intr-adevar sau zdrobit sau, mai bine zis, au fost zdrobiti de Domnul sunt o minunata binecuvantare in mana Domnului pentru semenii lor.
Frumos articol. Bravo tie.
Mi-e tare drag sa vad tineri care gandesc atat de frumos.
Marius Motora
august 14, 2008 la 20:03
Multumesc,frate Marius