Frînturi…

“Oamenii care studiază păsările ne spun că ele zboară mai sus dacă se îndreaptă spre o ţintă mai îndepărtată, decât dacă zboară pe distanţe scurte.

Există trei motive care determină păsările să zboare mai sus, dacă ţinta este mai departe.

În primul rând, dacă zboară mai sus, au o vizibilitate mai bună şi găsesc mai uşor direcţia.

În al doilea rând, atunci se află cu mult deasupra păsărilor răpitoare, care le-ar putea pune în pericol existenţa.

În al treilea rând, aerul rar le ajută să zboare mai repede.

Dacă credinciosul este chinuit de îndoieli, atunci el se va uita la viaţă de la o altitudine atât de mică, încât îşi va pierde vizibilitatea.

Numai dacă ne mişcăm în aerul pur al lui Dumnezeu avem vizibilitatea şi puterea de a atinge ţinta pe care ne-a pus-o El înainte.”

Richard Edler  scrie:

“O viaţă în siguranţă face loc regretelor de mai tîrziu. Cu toţii avem talente şi vise. Uneori cele două nu se potrivesc. Dar de obicei le compromitem pe amîndouă înainte măcar de a le afla. Mai tîrziu ne trezim că privim în urmă cu nostalgie la acea vreme cînd ar fi trebuit să ne urmăm visele şi talentele la valoarea lor. Nu te lăsa împins să crezi că visele sau talentele tale nu sunt înţelepte. Ele nu au fost concepute să fie prudente. Ele au fost menite să aducă bucurie şi împlinire în viaţa ta.”

Dacă omida refuză să intre în cocon, ea nu se va transforma niciodată şi va fi destinată să se tîrască, chiar dacă avea potenţialul de a zbura.

Care crezi că este lucrul la care te-a chemat Dumnezeu? Fă-l!

Dumnezeu nu este limitat de coeficientul tău de inteligenţă. El este limitat de voinţa ta. Poetul spunea: “Dacă te crezi înfrînt, eşti înfrînt. Dacă crezi că nu eşti îndrăzneţ, nu eşti. Dacă ai vrea să cîştigi dar crezi că nu poţi, e aproape sigur că nu vei cîştiga. Bătăliile vieţii nu se dau întotdeauna în viaţa celor mai puternici sau mai rapizi oameni, dar mai devreme sau mai tîrziu cel care cîştigă este omul care crede că poate.”

Un copil se ruga odată privind spre ceruri: “Doamne, pe cer văd lucruri pe care oamenii nu le pot face. Dacă aceste lucruri vor pieri şi vor rămîne altele, cît de frumoase vor fi acelea? La Tine, Doamne, este frumos, este bine! Inima mea de copil nu le poate cuprinde pe toate.”

Nu este acesta şi gîndul tău, cînd priveşti cerul plin de stele, cîmpul acoperit cu rouă, răsăritul sau apusul soarelui, izvorul cristalin, pădurea verde, munţii şi văile? Ţi-ai luat odată timp şi ai privit în linişte minunile creaţiei lui Dumnezeu? Trebuie să recunoşti că o astfel de operă de artă poate să creeze doar Dumnezeu. Dacă tu crezi acest adevăr, laudă-L, adu-I omagiul care se cuvine Creatorului, împreună cu toţi care fac acest lucru!

Nicio reprezentaţie de delfini nu e perfectă fără numărul din program: “cîntecul delfinilor”. Atunci, aceste creaturi elegante “stau” vertical în apă, cu capetele întinse şi scot nişte sunete. “Cîntecul lor” se aude de fapt ca scîrţîitul unei uşi care oscilează în balamaua ei ruginită. Totuşi, delfinii sunt răsplătiţi cu aplauze furtunoase de public. Apoi primesc binemeritatele scrumbii, pe care le prind abil pentru a se scufunda în adînc.

Delfinii sunt cele mai inteligente animale, după părerea specialiştilor. Deoarece se pot înţelege prin sunete, unii sunt de părere că posedă un “limbaj superior”. Chiar dacă este aşa, limbajul lor este cu totul altfel decît cel omenesc. Contactul prin limbaj cu aceste creaturi rămîne o viziune.

Şi slava cerească a lui Dumnezeu este un domeniu complet inaccesibil pentru noi, oamenii. Dar prin Biblie ştim că Dumnezeu a căutat şi a refăcut contactul cu noi. El ne-a vorbit mai întîi prin oamenii aleşi de El, prin prooroci. Apoi, “la împlinirea vremii”, prin Fiul Său Isus Hristos, care a venit pe pămînt ca Om. Prin El, Dumnezeu ne-a vorbit într-un mod cu totul nou. El înţelege limbajul oamenilor , pentru că El este Creatorul lor. Astăzi, oricine poate veni la Dumnezeu, dacă Îl acceptă pe Hristos ca Mîntuitorul Său.

6 Comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack