Piese căzute ale unei inimi zdrobite…

…înainte de a face din mine  o minune, El vrea să mă zdrobească. Puternic, dar tandru, mă desfiinţează. Piesă cu piesă. Bucăţi ale inimii se desprind…

Le adun cu grijă, pentru ca să pot învăţa să-L respir.

Unele cad aici…

~~~

De multe ori ni se spune că omul se aseamănă cu un nor, purtat de vânt încoace şi încolo, fără direcţie, fără scop…

Dar nu de puţine ori observăm puterea extraordinară a unui asemenea nor…El poate dezlănţui o furtună năprasnică asupra celor din jur, sau dimpotrivă, o ploaie înviorătoare de binecuvântări…

Ce provoc eu?

~~~

Când mă simt vulnerabilă, îmi place să cred că sunt doar o păpădie în imensa şi minunata Grădină a Creatorului…

Şi, oh, Tată, ce scop măreţ ai pus în mine!…să răspândesc la fiecare blândă adiere a Cuvântului Tău, seminţele dragostei Tale…

~~~

Prietenii…cel mai adesea, sunt gura de aer pe care o primesc atunci când simt că praful lumii acesteia murdare ameninţă să mă sufoce…

~~~

A fi El totul pentru tine, e ceva…În fond, El merită lucrul acesta…e Creatorul tău, Stăpânul Tău, Cel pentru care trăieşti…Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile…

Însă, a fi tu totul pentru El…ei bine, e o dragoste mai presus de raţiune…

~~~

Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost părăsit de familie, de prieteni, de ucenici…de Însuşi Tatăl Său Ceresc..din cauza mea…

Şi tot El este Acela care îmi spune : “Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi…”

Ce Dumnezeu minunat!

~~~

Da…aştept partenerul potrivit pentru inima mea şi uneori îmi fac griji în privinţa aceasta…

Însă…am observat că adesea mă îngrijorez pentru lucruri din trecut, pe care nu le mai pot schimba, lucruri din prezent, pe care nu le pot controla, şi lucruri din viitor, care probabil nu se vor întâmpla niciodată….

Atunci…se merită să trăiesc cu o inimă zbuciumată bătându-mi în piept, aşteptându-l pe “el”, fără a-mi canaliza resursele spre perspectiva pe care mi-a oferit-o Tata?

Nicidecum! Eu voi trăi pentru Cer…pentru aceasta am fost creată…

~~~

El, care are totul la picioare…Cel căruia nu-i mai trebuie nimic…

Mă vrea lângă El..sunt preţuită!

~~~

Dumnezeu mi-a oferit o poartă spre Cer, şi anume Rugăciunea…

Când această portiţă începe să prindă rugină, relaţia mea cu Dumnezeu începe să “scârţâie”.

~~~

Dacă ai o inima întreagă, păstrez-o..poate va avea cineva nevoie de ea, aşa, întreagă…

Dacă ai o inimă zdrobită, dă-i-o Lui şi vei fi uimit de frumuseţea ei în mâinile Sale străpunse…

~~~

Doamne, dacă viaţa mea este o operă de artă…vreau sa accept rama pe care Tu mi-ai dat-o…ba mai mult, vreau să iau pensula în mână, să îngenunchez înaintea Ta …iar Tu, Tată, ajută-mă să înfăţişez gîndul pe care Tu l-ai avut când m-ai înrămat …